UA-177212398-1
top of page

Gluconeogeneza: Ce este și de ce nu ar trebui să ne temem atunci când urmăm dieta ketogenică

Actualizată în: 18 nov. 2020


traducere de la www.perfectoketo.com
KETOROMANIA - DEPRE GLUCONEOGENEZĂ

Știați că celulele noastre pot crea glucoză în mod intern, fără a utiliza carbohidrați?

Corpul nostru știe că nu se poate baza întotdeauna pe 3 mese pe zi ce conțin în special carbohidrați – până la urmă, strămoșii noștri nu mâncau niciodată astfel – așa că și-a dezvoltat un mecanism prin care să își genereze glucoză din diferite substanțe, precum acidul lactic și aminoacizii.

Acest proces, denumit gluconeogeneză, este profund neînțeles, în ciuda faptului că este crucial supraviețuirii noastre.

De exemplu, poate că ați auzit că o alimentație bogată în proteine în dieta ketogenică poate “activa” gluconeogeneza și, de asemenea, poate ridica nivelul de zahăr din sânge aproape instant. Această informație este greșită.

Nu ar trebui să ne îngrijoreze deloc gluconeogeneza atunci când suntem în stadiul de cetoză - și astăzi veți învăța de ce.

Ne vom focusa pe tot ce trebuie să știți legat de gluconeogeneză, ce face aceasta de fapt atunci când ne aflăm în cetoză, și de ce nu cauzează probleme:

• Ce este Gluconeogeneza?

• De ce este Gluconeogeneza necesară?

• Cum funcționează gluconeogeneza

• Când apare gluconeogeneza?

• După o masă

• Peste noapte

• În timpul postului alimentar

• În timpul unui post alimentar prelungit

• În timpul unei diete ketogenice

• Cetone vs Gluconeogeneză

• Va activa consumul de prea multe proteine procesul de gluconeogeneză, scoțându-ne din ketoză și atrofiindu-ne mușchii?

• De ce consumul de prea puține proteine nu este benefic sănătății noastre?


CE ESTE GLUCONEOGENEZA?

Gluconeogeneza (GNG) este calea metabolică ce le permite ficatului și rinichilor să producă glucoză din surse lipsite de carbohidrați. Acest proces se petrece mereu în corpul nostru, dar intensitatea sa poate crește sau descrește depinzând de stadiul metabolic în care ne aflăm.

Numele său conține trei componente:

Gluco: Înseamnă “glucoză”.

Neo: Înseamnă “nou”.

Geneză: Înseamnă “origine” sau “creație”.

În esență, acest cuvânt înseamnă “o nouă origine a glucozei”. Este apariția glucozei din alte surse decât carbohidrații.

Rezultă din informația prezentată mai sus că, chiar și atunci când urmăm o dietă low-carb (slabă în carbohidrați) sau o dietă carnivoră, corpul nostru se descurcă în continuare să producă suficientă glucoză pentru a supraviețui prin separarea unor alte componente, numite substraturi gluconeogenice (gluconeogenic= se poate transforma în glucoză). Acestea sunt principalele:

Acidul lactic: Acidul lactic este substratul gluconeogenic major. Acesta derivă din acidul piruvic – produsul direct al glucozei. Atunci când facem sport intens, celulele noastre transformă, într-un final, acidul piruvic în acid lactic, pentru că acesta poate oferi mai multă energie, căci se acumulează în mușchi. Un lucru pe care puțină lume îl cunoaște este faptul că acidul lactic se poate transforma, din nou, în acid piruvic și apoi înapoi în glucoză – proces numit gluconeogeneză.

Aminoacizii gluconeogenici (cunoscuți și ca proteine): Aminoacizii pot fi de trei feluri: ketogenici (stimulează producerea cetonelor), glucogenici (stimulează producerea glucozei), sau de ambele tipuri. Absolut oricare aminoacid poate fi transformat în glucoză, cu excepția lisinei și a leucinei, care sunt în exclusivitate ketogenice. Principalii aminoacizi utilizați în procesul gluconeogenezei sunt alanina și acidul glutamic. În medie, avem nevoie de 1,6 g de aminoacizi pentru a produce un gram de glucoză, ceea ce înseamnă că acest lucru e costisitor. Acesta este unul din motivele datorită căruia corpul folosește cetone în timpul unei diete ketogenice în locul aminoacizilor derivați din glucoză. Vom vorbi mai mult pe această temă mai târziu.

Glicerolul: După acidul lactic și acidul glutamic, glicerolul este al treilea cel mai utilizat substrat. Rezultă din descompunerea grăsimilor.

Toți intermediarii ciclului acidului citric: Orice moleculă care participă în ciclul Krebs poate fi convertită în glucoză.

Acum, gluconeogeneza poate părea a fi o problemă atunci când încercăm să funcționăm pe bază de cetone în loc de glucoză - și pe internet circulă o mulțime de informații eronate care spun acest lucru – dar adevărul este că gluconeogeneza are un scop extrem de important și nu, nu va afecta dieta ketogenică.


DE CE ESTE GLUCONEOGENEZA NECESARĂ?

Când consumăm meniuri ce au în componența lor, în cea mai mare proporție, carbohidrații, corpul poate cu ușurință să producă noi molecule de glucoză din aceste glucide. Dar, ce se întâmplă atunci când limităm doza de carbohidrați deoarece ținem post alimentar sau urmăm o dietă ketogenică? Celulele noastre sunt nevoite să găsească o altă cale pentru a aproviziona țesuturile cu glucoză (doar pe cele care au nevoie de această substanță).

Și această cale este gluconeogeneza – rezerva de glucoză a corpului.

În esență, celulele noastre folosesc gluconeogeneza pentru a se asigura că nu vor muri atunci când nu mai există carbohidrați în corp.

Gluconeogeneza are două sarcini importante:

#1: Prevenirea Hipoglicemiei

Corpul nostru nu poate să scadă nivelul glucozei la zero, chiar dacă se află în cetoză. Prea multă glucoză este toxică, însă și prea puțină ne poate afecta puternic sănătatea.

Din acest motiv nivelul de glucoză este stabilit cu atâta precizie.

În cazul persoanelor sănătoase, nivelul de zahăr în sânge este în jur de 5,5-6 mmol/L pe parcursul a 24 de ore, cu o maximă de 9 mmol/L în urma meniurilor bogate în glucide și cu un minim de 3 mmol/L într-un stadiu de post alimentar prelungit.

GNG previne scăderea nivelului de glucoză sub limita normală atunci când nu consumăm carbohidrați , precum în cazul dietei ketogenice, a postului alimentar, sau în cazul unei diete carnivore. În lipsa acestui proces, s-ar ajunge la hipoglicemie – un stadiu în care nivelul de zahăr în sânge e periculos de scăzut și poate cauza confuzii, pierderi de conștiință, ba chiar și moarte.

#2 Alimentarea țesuturilor ce nu pot folosi cetone

Cu toate că suntem capabili să trăim pe bază de cetone atunci când ne adaptăm la consumul de grăsimi, sunt anumite celule în corp care au nevoie de glucoză pentru a supraviețui, precum:

• Hematiile

• Zona medulară a rinichiului

• Testicule

Este adevărat, acestea nu pot metaboliza cetonele, așa că, atunci când suntem în cetoză, gluconeogeneza le alimentează cu suficientă glucoză pentru a rămâne sănătoase.

Creierul are și el nevoie de o cantitate mică de glucoză pentru a funcționa în mod optim, dar nu această substanță este cea mai importantă. Cetonele pot genera aproximativ 70% din energia de care creierul are nevoie (prin urmare se dezvoltă funcția cognitivă), în timp ce glucoza din GNG se ocupă de restul.

De reținut!

Gluconeogeneza este vitală pentru prevenirea hipoglicemiei și hrănirea țesuturilor consumatoare de glucoză atunci când ne aflăm într-o dietă slabă în carbohidrați.


CUM FUNCȚIONEAZĂ GLUCONEOGENEZA?

Gluconeogeneza are loc în proporții diferite atât în ficat cât și în rinichii noștri depinzând de stadiul metabolic în care ne situăm. Precum am menționat mai sus, sursele preferabile lipsite de glucide sunt: acidul lactic, acidul glutamic, alanina și glicerolul.

Mai jos sunt menționate contribuțiile fiecărei substanțe în procesul de gluconeogeneză în timpul postului alimentar și contribuțiile individuale ale ficatului și rinichiilor:

Acidul lactic: 1,88 µmol/(kg min). Ficatul este responsabil de 53%, iar rinichii de 47%.

Alanina: 0,68 µmol/(kg min). Ficatul contribuie la 97% din glucoza derivată din alanină, iar rinichii 3%.

Acidul glutamic: 0,58 µmol/(kg min). Rinichii produc 62% din glucoza derivată din acidul glutamic, în timp ce ficatul produce 38%.

Glicerolul: 0,53 µmol/(kg min). Ficatul produce 68%, iar rinichii 32%.

Valoriile expuse mai sus suferă mai multe schimbări cu cât postim mai mult; după un post peste noapte , majoritatea glucozei din corp provine de la ficat. După un post scurt , ficatul și rinichii produc cantități egale. Odată cu prelungirea postului, rinichii încep să genereze mai multă glucoză decât ficatul.

Aceste lucruri se petrec datorită faptului că ficatul și rinichii conlucrează pentru menținerea stabilității glucozei. Prin urmare, dacă rinichii nu produc o doză suficientă, intervine ficatul în acțiune, și vice versa. Fenomenul poartă denumirea de reciprocitate glucozidică hepatorenală.

Bazându-ne pe aceste numere, vă putem spune patru lucruri legate de gluconeogeneză:

• Ficatul este locul în care mare parte din gluconeogeneză are loc și acidul lactic este substanța preferată.

• Rinichiul este a doua cea mai importantă sursă de generare a procesului GNG.

• Acidul lactic este utilizat de 2,7 ori mai mult decât alanina și de 3,2 ori mai mult decât acidul glutamic. Așadar, organismul nu produce glucoză din proteine atât de rapid precum se zvonește.

• Rinichii preferă acidului glutamic, în timp ce ficatul preferă alanina.

Calea metabolică a Gluconeogenezei

Această cale este formată din unsprezece reacții chimice și în esență este reversul procesului de glicoliză (descompunerea glicogenului), cu excepția unor modificări.

Gândiți-vă în această manieră: Dacă glicoliza descompune glucoza, gluconeogeneza o generează.

Oricum, organismul nu poate reface în sens invers pașii glicolizei, deoarece acest lucru presupune o cantitate prea mare de energie.

Pentru a clarifica lucrurile, celulele umane au dezvoltat trei enzime unice care fac gluconeogeneza posibilă: PEPCK, PC și MDH.

Pe scurt, așa se petrece gluconeogeneza:

• Materialele brute (acidul lactic, alanina, acidul glutamic, sau glicerolul) ajung la ficat sau rinichi, unde sunt convertite în acid piruvic – prima substanță din gluconeogeneză.

• În mitocondrii, acidul piruvic este transformat în acid oxalilacetic.

• Acidul oxalilacetic este convertit în fosfoenolpiruvat (PEP) de către una din aceste enzime unice.

• PEP urmează apoi pașii inverși glicolizei.

• Într-un final, glucozo-6-fosfat este transformat în glucoză liberă.

• Glucoza ajunge în mușchi prin fluxul sagvin, unde intră în glicoliză.

Acest proces este cât se poate de controlat pentru a preveni glicoliza și gluconeogeneza din a se anula una pe cealaltă.

Intensitatea gluconeogenezei

Intensitatea GNG tinde să fie extrem de stabilă și dificil de modificat. Studiile dovedesc faptul că chiar și atunci când organismul are rezerve considerabile de materiale brute – precum proteinele -, intensitatea se menține.

Chiar și în cazul persoanelor ce suferă de diabet de tipul 2, intensitatea gluconeogenezei este similară cu cea a oamenilor non-diabetici.

Acesta este unul din motivele pentru care consumul de “prea multe” proteine în timpul dietei ketogenice nu este suficient pentru a activa gluconeogeneza – vom vorbi mai târziu pe baza acestui subiect.


Să studiem, acum, modul în care gluconeogeneza acționează în diverse situații:

CÂND APARE GLUCONEOGENEZA?

Procesul de gluconeogeneză se petrece constant în corp, însă, acesta crește în intensitate atunci când se consumă puțini carbohidrați.

Așa acționează gluconeogeneza în 5 stadii metabolice diferite:

#1 După o masă

Cu toate că este adevărat că după o masă bogată în carbohidrați, organismul se bazează, în mare parte, pe glucoza externă, provenită din glucide, producția internă de glucoză (gluconeogeneza) continuă să aibă loc, chiar dacă la o intensitate mică.

Gluconeogeneza nu este semnificativă, însă există.

#2 În timpul somnului

Corpul nostru trebuie să producă glucoză în mod intern în timpul somnului de 7-8 ore din fiecare noapte. Această glucoză este generată de două mecanisme:

• Glicogenoliza – transformarea prin hidroliză a glicogenului în glucoză

• Gluconeogeneza

Pentru o persoană ce urmează o dietă bazată oe carbohidrați, GNG contribuie la aproximativ 30% din totalul de glucoză produsă în timpul somnului, în timp ce cealaltă parte de 70% provine din glicogenoliză.

Aceasta se petrece datorită faptului că, organismul va prefera întotdeauna să consume rezervele de glicogen înaintea oricărei alte substanțe.

Însă, pentru persoanele care se află în stadiul de cetoză, GNG este responsabilă în mai multă măsură de producția de glucoză.

De reținut!

În timpul somnului, corpul nostru produce glucoză prin două mecanisme: glicogenoliză și gluconeogeneză. Pentru cei care au o dietă ce abundă în carbohidrați, glicogenoliza generează mai multă glucoză internă decât gluconeogeneza.

#3 În timpul postului alimentar

Postul alimentar crește intensitatea gluconeogenezei în mare măsură.

În acest caz, gluconeogeneza contribuie la jumătate din totalul de glucoză, în timp ce cealaltă jumătate provine din glicogenoliză.

Studiile arată că odată cu postul cuprins între 15-20 de ore, GNG-ul ajunge să producă aproximativ 50-71% din totalul de glucoză.

Când postul se extinde, depășind o zi, gluconeogeneza devine și mai responsabilă pentru producția de glucoză, așa cum veți putea observa mai jos.

De reținut!

În timpul postului alimentar, corpul nostru își formează sursele de glucoză aproximativ în mod egal din gluconeogeneză și glicogenoliză.

#4 În timpul postului alimentar prelungit

Nivelul de zahăr din sânge descrește odată cu extinderea postului. Însă, intensitatea gluconeogenezei rămâne aceeași.

Totalul de glucoză scade doar din cauza epuizării rezervelor de glicogen.

Glicogenoliza variază de la 2,6-8,2 µmol/kg/min în timpul postului alimentar la 0,3-1,8 µmol/kg/min pe parcursul extinderii postului, ceea ce au ca efect scăderea nivelului de glucoză de la 7,2-18 µmol/kg/min la 7,5-9,8 µmol/kg/min. Însă, nivelul GNG rămâne același.

Din această informație rezultă că, odată cu terminarea rezervelor de glicogen, corpul se bazează complet pe gluconeogeneză.

Aceasta este maniera în care GNG preia controlul asupra producției de glucoză:

• După un post de 40 de ore (mai puțin de 2 zile), GNG generează 90% din totalul glucozei din sânge.

• După un post cuprins între 42 și 64 de ore (2-2,5 zile), GNG este responsabilă pentru 96% din totalul de glucoză.

• După un post de 66 de ore (2,7 zile), GNG produce 97% din totalul de glucoză.

De reținut!

Pe parcursul postului alimentar, organismul epuizează toate rezervele de glicogen, cauzând o scădere a nivelului de zahăr din sânge și lăsâng gluconeogeneza să devină principala sursă de glucoză.

#5 În timpul dietei ketogenice

Dieta ketogenică combate glicogenoliza și deschide calea gluconeogenezei, precum face și postul alimentar prelungit. Însă, mecanismele, care sunt aceleași, prezintă diferențe.

Acestea sunt cele două stadii metabolice prin care trecem odată cu începerea dietei ketogenice:

• Perioada de adaptare la grăsime

• A fi în cetoză și a ne menține așa

Mai jos este prezentată modul de acțiune al GNG-ului în cele două stadii:

#1 Gluconeogeneza în timpul perioadei de adaptare la consumul de grăsime

După câteva zile de la începerea dietei ketogenice, rezervele de glicogen se epuizează și nivelul total de glucoză scade, dar încă nu se produc suficiente cetone, așadar organismul încă se bazează pe glucoza internă pentru a supraviețui.

Cercetările pe domeniu au demonstrat că, după 5-6 săptâmâni de la începerea dietei, toată glucoza internă provine din gluconeogeneză – nu mai există glicogenoliza.

#2 Gluconeogeneza în timpul cetozei

Odată ce corpul se adaptează la consumul ridicat de grăsime și începe să funcționeze pe bază de cetone, lucrurile se schimbă.

Unul dintre studii a arătat că persoanele sănătoase care urmau o dietă bogată în grăsimi pentru 11 zile, cu 83% din calorii preluate din grăsime și 2% din carbohidrați au observat pe de o parte, o scădere a nivelului total de glucoză, iar pe cealaltă o creștere de 15% a gluconeogenezei.

O informație interesantă:

Gluconeogeneza a avut o intensitate de 2 ori mai ridicată în timpul cetozei decât în perioada postului prelungit sau a adaptării la consumul de grăsimi.

În timp ce persoanele supraponderale, însă predominant sănătoase, au avut o intensitate a GNG de 3,6 µmol/kg/min după 4-5 săptămâni de la diminuarea consumului de carbohidrați, persoanele ce urmau o dietă ketogenică au avut o intensitate a GNG de 9,7 µmol/kg/min.

În ciuda acestei creșteri valorice, persoanele cu un stil de viață keto pot, însă, să funcționeze pe bază de cetone fără a avea probleme.

De ce?

Deoarece în stadiul de cetoză, glucoza din gluconeogeneză nu mai este utilizată ca sursă principală de energie. În schimb, este folosită doar pentru a:

• Hrăni puținele țesuturi care nu pot procesa cetonele

• Preveni hipoglicemia

• Reface rezervele de glicogen

Ultima dintre cele trei este cea mai importantă. Cercetătorii au fost surprinși să observe că în dieta ketogenică, glucoza în exces produsă prin procesul de gluconeogeneză este stocată sub formă de glicogen, fără a fi folosită ca combustibil.

Glicogenul este crucial recuperării musculare în urma practicării activităților sportive și multe persoane consideră că singura cale de a-l reface este prin consumul de carbohidrați imediat după finalizarea exercițiilor sportive. Însă, aceste reguli nu se aplică persoanelor cu o dietă ketogenică.

Aceste descoperiri demonstrează că putem de fapt să ne reîncărcăm organismul cu glicogen prin GNG în timpul cetozei - chiar și dacă nu suntem atleți profesioniști și participăm în competiții.

Acest lucru nu se întâmplă, însă, în timpul postului alimentar sau în perioada de adaptare la consumul bogat în grăsimi, deoarece corpul nostru utilizează toată glucoza din gluconeogeneză ca combustibil. În keto (dieta ketogenică), organismul nostru are deja un combustibil mai bun și mai curat, și anume cetonele, și, așadar își poate permite să stocheze glucoza în exces ca glicogen.

Acest mecanism de stocare este exact opusul depunerilor de grăsime:

• În urma unei diete ce abundă în glucide, corpul funcționează pe bază de glucoză și stochează grăsimea.

• În urma unei diete lipsite de carbohidrați și bogată în grăsimi, organismul funcționează cu ajutorul cetonelor și stochează glucoza (sub formă de glicogen).

Probabil că sunteți de acord cu faptul că e mai benefic să stocăm glucoza (pentru recuperarea musculară) decât să stocăm grăsimea în exces.

Acesta este motivul principal pentru care dieta ketogenică este uluitor de benefică pentru scăderea masei corporale, arderea grăsimilor și îmbunătățirea performanței sportive.

Din păcate, în ciuda tuturor acestor descoperiri convingătoare, autoritățile din domeniul sănătății și chiar și cele din instituțiile media continuă să susțină că cetoza poate cauza pierderea masei musculare din cauza lipsei de glucoză și de glicogen.

Simplul fapt că organismul nostru poate să genereze glucoză și glicogen prin gluconeogeneză demonstrează că informația fundamentată de aceștia este eronată.

Și, totuși, de ce această lipsă de informații adevărate?

Se pare că datele ce atestă că dietele cu consum redus de glucide cauzează pierderea masei musculare provin dintr-un studiu ce se pare că a demonstrat că prin scăderea cantității de glucide consumate, se reduce și masa musculară, când, de fapt, subiecții nu erau hrăniți cu suficiente proteine, aceasta fiind cauza reală a acestei probleme.

De reținut!

Gluconeogeneza este singura sursă de combustibil în perioada de adaptare la alimentația bogată în grăsimi. Odată intrați în stadiul de cetoză, cetonele devin principalul combustibil. GNG încă există, însă la o intensitate mai mică pe parcursul cetozei pentru a preveni hipoglicemia și a stoca glicogenul.

Cetone vs Gluconeogeneză

Gluconeogeneza și cetonele sunt deseori considerate ca fiind incompatibile, dar nu este așa.

În cetoză, organismul alege cetonele ca combustibil principal, deoarece sunt mai utile decât glucoza, dar GNG încă continuă să existe, precum am menționat de mai multe ore în paginile anterioare.

Gândiți-vă la gluconeogeneză ca fiind retrogradată, în timp ce cetonele devin lideri, sursa principală de energie.

Acest lucru se petrece deoarece, în comparație cu glucoza, corpii cetonici precum BHB, oferă mai multă energie totală, luptă cu oxidarea și protejează celulele.

Conform studiilor, 100 de grame de glucoză generează 8,7 kg de ATP, în timp ce 100 de grame de BHB pot provoca apariția în corp a 10,5 kg de ATP, iar 100 de grame de acid acetoacetic produc 9,4 kg de ATP.

Mai este un motiv pentru care o schimbare a alimentației și funcționarea pe bază de cetone este extrem de benefică: Mortalitatea crește odată cu utilizarea gluconeogenezei ca combustibil principal și la o intensitate ridicată.

Luați în considerare această informație:

Dacă ne-am dori să ne menținem creierul hrănit doar cu ajutorul GNG-ului la o intensitate optimă de 110-120 g/zi, celulele noastre ar trebui să descompună 160-200 g de proteine pe zi (aproape 1 kg de țesut muscular) pentru a produce acea glucoză.

Acestea sună destul de rău, însă pierderea masei musculare este de departe singura problemă.

Conform cercetărilor, hrănirea creierului cu glucoză cu ajutorul doar al proteinelor ar duce la moarte în aproximativ 10 zile, spre deosebire de standardul de 57-73 de zile.

De aceea organismul se grăbește să producă cetone: pentru a reduce nevoia de gluconeogeneză și, prin urmare, să prevină pierderea masei musculare și moartea.

De reținut!

Corpul nostru produce cetone deoarece, sunt mai eficiente și mai sigure decât gluconeogeneza, pe o durată lungă de timp.

Și așa ajungem la una dintre cele mai dezbătute probleme din lumea keto:

Oare consumul de prea multe proteine ne activează Gluconeogeneza, ne scoate din stadiul de cetoză și ne atrofiază mușchii?

Un răspuns scurt: nu. Dar citiți mai departe pentru a afla un răspuns și mai interesant.

Poate că ați citit în alte surse pe de internet, că odată cu consumul de prea multe proteine în keto, se activează gluconeogeneza și reinițiază acel proces de ardere a glucozei, însă adevărul este că nu ar trebui să ne îngrijorăm de așa ceva.

Sunt 3 motive pentru care GNG nu este amenințarea reală a activității cerebrale și a stadiului de ardere a grăsimilor din keto:

#1 Gluconeogeneza are loc mereu, inclusiv în cetoză

Pentru a răspunde la prima parte a întrebării, proteinele nu pot activa gluconeogeneza deoarece GNG deja se petrece în timpul cetozei, precum am spus mai sus.

Adevărul este că GNG are o intensitate mai mică ce lasă, așadar, cetonele să fie combustibilul principal.

De reținut!

Cu proteine sau fără proteine, gluconeogeneza are loc, este benefică, însă nu suficient de puternică pentru a ne provoca să ne reîntoarcem stadiul de ardere a glucozei.

#2 Cetoza influențează Gluconeogeneza, nu vice versa

Pentru a răspunde la a doua parte a întrebării, gluconeogeneza nu ne poate scoate din stadiul de cetoză cu ușurință.

Corpului nostru nu îi place dezechilibrul, de aceea caută mereu o homeostază - un stadiu de echilibru intern.

Cetonele sunt calea prin care ne ținem gluconeogeneza sub control și ne menținem homeostaza.

Gluconeogeneza, de una singură, în timp, ar începe să atrofieze mușchii și chiar să ne provoace moartea, însă, aceasta fiind oprită mereu de cetone, aceste lucruri nu se pot întâmpla.

În plus, intensitatea gluconeogenezei tinde să fie stabilă indiferent de cât de multe resurse are, precum am menționat mai sus.

Nu este atât de simplu să ridicâm intensitatea GNG-ului doar prin consumul bogat în proteine.

De reținut!

Corpul nostru luptă pentru a menține cetonele la rangul de combustibil principal și pentru a preveni gluconeogeneza din a prelua controlul, iar intensitatea GNG-ului este dificil de modificat.

#3 Sursa principala de gluconeogeneză a corpului este acidul lactic și nu proteina

Pentru a răspunde la ultima parte a întrebării, proteinele nu sunt nici macar prima alegere a gluconeogenezei și GNG ajută de fapt la dezvoltarea masei musculare.

La începutul articolului spuneam că acidul lactic este substanța gluconeogenică preferată a ficatului și că este consumată de 2-3 ori mai mult decât aminoacizii.

Cercetările arată că în urma unui post alimentar de 12, 20 și 40 de ore, contribuția acidului lactic la GNG a fost de 41%, 71%, respectiv 92%.

În plus, pe parcursul cetozei gluconeogeneza este utilă pentru generarea glicogenului din mușchi, care protejează și vindecă mușchii la finalul exercițiilor sportive.

De reținut!

Nu vă temeți de faptul că consumul de mai multe proteine în keto vă va reintroduce în stadiul de ardere a glucozei.

Mai este un motiv pentru care nu ar trebui să reducem proteinele atunci când urmăm dieta ketogenică:

Consumul a prea puține proteine nu este benefic sănătății

Deoarece multe persoane care doresc să devină ketogenice cred că consumul de prea multe proteine îi va scoate din stadiul de cetoză, aceștia limitează cantitatea de proteine până în punctul în care nu mănâncă suficiente proteine pentru a-și menține masa musculară și pentru a optimiza celelalte funcții importante ale corpului.

A nu consuma suficiente proteine în keto duce la efecte secundare serioase, ce includ:

Performanță sportivă slabă: Fără suficiente proteine, nu se mai poate menține masa musculară, cu atât mai mult nu se mai pot dezvolta mușchii. Odată cu pierderea masei musculare, apare sentimentul de slăbiciune, iar capacitatea de a practica sportul ca înainte scade.

Atrofiere neuronală: Creierul nostru are nevoie de aminoacizi pentru a funcționa în mod optim. Cercetările au arătat că o dietă lipsită de proteine poate duce la atrofiere și la pierderi de neuroni.

Sistem imunitar slăbit: O deficiență a argininei (aminoacid) poate contribui la nefuncționarea optimă a celulelor T - celulele care reglează imunitatea.

Risc ridicat de îmbolnăvire: O deficiență a aminoacizilor poate crește riscul apariției unor anumite boli precum: siclemie, astm acutizat, fibroză chistică, hipertensiune pulmonară, boli cardiovasculare și anumite tipuri de cancer.

Gluconeogeneza e un mecanism esențial

Producția de glucoză din surse lipsite de carbohidrați este crucială supraviețuirii în timpul postului alimentar, pe parcursul adaptării la alimentația bogată în grăsimi sau în cetoză. Ajută la hrănirea țesuturilor ce au nevoie de glucoză, generează glicogenul din mușchi și previn hipoglicemia.

A nu se exagera cu macronutrientrii, în special cu proteinele în keto - consumul de prea multe proteine nu este suficient creșterii intensității stabile a gluconeogenezei, iar corpul preferă sa folosească acidul lactic înaintea aminoacizilor, oricum.

Data viitoare, nu ezitați să mâncați mai multe proteine dacă simțiți nevoia - cel mai probabil veți rămâne în cetoză fără probleme.


articol tradus de pe www.perfectketo.com


2.130 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate
bottom of page